Politica

ULISSE USCI’ DA CASA PER COMPRARE LE SIGARETTE E TORNO’ DOPO DIVERSI ANNI

Propriu, a stissa mentalità c’avemu ora. Jè veru ca ‘i greci n’azzignaru tanti cosi, ma tutta ‘ssa roccia viva, ie, ‘ssu ‘ntagghiu ro tiatru grecu, ri ‘ssi latomii, ie, ri ‘ssi cavi, nu’ fu tuttu sururi ie sangu ri tanti puvureddhi, schiavi e priciuneri? Beddhi sunu, a vviririsi, tutti ‘ssi maistusi monumenti archeologichi, ‘nte vari stili, ellenici, dorici, ionici e corinzi, ma a quali prezzu? Va beni, mi rissi ironia, ma nu’ t’aggitari tantu, pigghiti a bbiviri, ie rifletti, pigghiannu ‘u latu pusitivu re cosi. ‘Nte traggerii, v’anzignasturu, ca tanti cosi tinti nu’ si fanu; putiti leggiri a bibbia, grazi e Greci, ca ‘a traduceru re testi aramaici, chi voj chiù assai? Senti musa, a mia nu’ m’antaressa, chiddhu ca ficiunu o scriveru l’elleni ra grecia, ma m’interessa, sapiri ri chiddhi ri Sarausa, comu tagghia diri? Mizzica, chi si tiranti, nu’ ti pozzu riri nenti! ‘U sacciu, ca tu pensi, ca macari senza ‘i greci, ‘i Siculi, avissuvu divintatu ‘ranni picchì, ‘i premessi c’erunu. Jè veru, ie, nu’ tu pozzu contestari, però, nu’ pò ‘ngnurari quantu ‘ranni omini ci foru ‘n grecia. Senza vuliri scomodari, aristotele, eschilo, euripide, cu tutti i traggerii, socrate, platone, filosofi ri etica politica, ie, pi tutti, omero, ca nuddhu futtiu pi fantasia, cu l’iliade e l’odissea. Pi chissu jhai ragiuni ironia, iù ri chiddhu ca scrissi omero ‘nta l’odissea, capii ca ‘a vera eroina fu propriu dha povira malasciuttata muggheri, penelope, forsi picchì, mi fa pinsari a ma muggheri, ca mischina, puru iddha, tutta ‘a vita a tessiri, ie, iù a scusiri. Chi ti pari giustu ca ulissi, lassò a so fimmina cu, ‘n figghiuzzu nnicu, nnicu, a cummattiri cu tutti ‘ssi spudorati mangiuni, ie, canni i jalera, re proci, jennisinni a spassu, doppu ‘a guerra ri troia? Jè propriu giustu, quannu si rici: “niura ‘a jatta ca stà o fucularu, picchì ‘u cani unni va rusica l’ossu”. ulissi, l’ossu su rusicò unni iù, anchi se jè veru, ca passò tanti peni, ma iddhu, cu cci ‘u puttò? Picchì nu’ s’arricugghiu dopu a guerra? Nun mi riri ca fu ‘u fatu, o, ca fu pi cuppa ri poseidone, ca nu’ ci criru, a ‘ssi minchiati. Menu mali, ca poi rinsaviu, ie, omero, spiega ‘u fattu, mittennici nall’odissea ‘u saggiu ie fidatu amicu ri l’omini, mentore. Mentore, vuleva riri, riuddari, mento-re, fari menti locali. Ta nannu bis bis, cu ta mattri, ie, ta soru memoria, ci ficiunu capiri ri tunnari a casa. Facci casu, ca ‘i primi ca virennulu ‘u canusceru, foru, mentore, ie, argo, ‘u canuzzu oramai vecchiu. A mia mi pari, ca ulissi, fici comu dhu maritu, ca sciu ra casa pi ghiri accattari i sigaretti, ie, nu’ s’arricugghiu chiù! Senti, senti a chistu, rissi ironia, cocchi cosa ha capitu, nu’ ta faceva ‘ssa capacità! Ti ringraziu, ri chiddhu ca rittu ra ma famigghia, ‘u viri, ca quannu l’omini usati bonu a ma famigghia, tuttu cosi diventunu facili a capirisi? Jè propiu comu ‘a ‘dducazioni “cu a sapi a sapi”. Accussì, jè ‘u ciriveddu, o c’è, o, nun c’è. Po fattu ri ulissi, jhai ragiuni, nu’ fu cuppa ro fato, ma cuppa ra so scelta, ca, però, poi 120 pajò a caru prezzu. Futtirisinni pi tanti anni, mi pari troppu macari a mia, ca puru, sugnu abituata a cunsidirari, a patti bona, re cosi ra vita. Tutto summatu, però, ca ‘spirienza ri ulissi, l’omini va, ‘nsignasturu, ca nu’ c’è ristinu ca cunta, e, ca vuluntà, tutti l’ostaculi ra vita ‘i putiti superari . Vulennu, si pò sciri macari ra schiavitù ra droga, comu hana fattu tanti.

Cumeddia Sarausana

di Antonio Randazzo

15 continua