Politica

IL ROMANZO DI ANTONIO RANDAZZO: ZITTI ZITTI I SOLITI NOTI INCEMENTARONO ORTIGIA

Rep: Ogni ‘stati ‘i suore orsoline si facevunu cunzari i barracchi pa colonia estiva a fun-nucu novu, e ci puttavunu i scolari ri iddhi.’ Ntanto e puvureddhi ‘ncuminciaru a darici ‘i “casi popolari”, e, tutti filici cuntenti, senza capiri, ca iera tuttu ‘nu giru laggu pi sfriculiari, sfruttannu ‘i tirrina re soliti baruni proprietari. Culu ri truscia, sa pinzò bona, e, fici, ‘u “lidu arenella”, pi chiddhi ca putevunu pajari, picchì, ‘nto frattempu, schifiu, ‘i puvureddhi oramai a vo na incutu ‘u “lido azzurro” e a “pilaia”, ammenzu e scecchi e vacchi ca s’arrifriscavunu ‘nta l’acqua bassa. Golino, ci misi l’autobbussu pa rineddha e ritonnu, picchì tannu, nu’ c’erunu tanti machini. ‘I giovanotti, sunnavumu ‘a machina, ca nu’ putevumu aviri senza travagghiu e senza soddi.’A banca d’Italia stampava rinari a tinchitè mentri ‘na canzuna riceva, ” se potessi avere mille lire al mese”.’I figghi re puvureddhi, mischini, “benevolmente”, ni mannavunu a colonia estiva ra “maddalena”, organizzata ra c.g.i.l, e, dha n’anzignaru a cantari, ” bandiera rossa che trionferà e viva il comunismo della libertà”, tuttu sta a viriri qual’era ‘a libittà, ca pi niautri vuleva riri, pani e travagghiu.’ Nte colonii organizzati ra “democrazia cristiana”, “bianco fiore”, anzignavu-nu inveci a cantari, “bianco padre che da roma…….”. ‘Nto pottu, a maddalena, vicinu o scogghiu a jalera, c’era affunnata ‘a navi spitalera silurata re ‘ngrisi.’A “pilotina”, faceva attraccari ‘i navi, “argentina”, “esperia”, a “star off mal-ta” e tanti iautri navi.’I peschereggi, e, ‘i vacchi re piscaturi, ierunu sempri ‘ntrafichiati e piscacunu la qua-lunqui, ca vinnevunu e grossisti, mentri pi iddhi, c’era a ghiotta ca si puttavunu a casa.’Ncuminciò ‘u tempu ri l’industria ie stavunu costruiennu ‘i fabbichi ra “sincat”, “rasiom”, “eternit” e cu chissi a cimenteria ri pupillu, cu tuttu ‘u contornu ca ri-struriu a costa sarausana.Tutta a costa, ri l’acqua e palummi finu chiù avanti “r’austa”, fu ristrutta, e, fu a motti ro futuru ri ‘sta pruvincia. Arrivò, però, ‘u travagghiu, e, pecciò soddi, e, u bonu stari pi tanti famigghi e pi tutti ‘i misteri, specialmenti pe muraturi, cappinteri e firraioli.Cu’è soddi i sonna ri tanti ri aviri ‘na casa si pottunu realizzari.’I tirrina e i campagni foru abbannunati ca spiranza ri ‘n postu ‘nte fabbrichi, ma a quali prezzu? Purtroppu, a città, crisciu senza rispettu pe monumenti e ri l’ambienti, ristruggennu unu re chiù beddhi paesaggi ro munnu.’Nto frattempu, ‘i merici, tra ‘na visita e l’autra, l’abbucati, a ogni causa, e, poi manu a manu, ‘i dirigenti e ‘i ‘mpiegati, ‘ncuminciaru a trasferirisi a patti iauta ri “acradina”, ‘nta panoramica “neapolis”, e, comu sacunna casa, pi l’abbronzatura estiva, a villa a mari.’I primi schifezzi ca distruggerunu i nostri beddhi costi ie tanti resti archeologici antichi.’A prova, a vo rinisciutu già a Ortigia, unni costruieru ‘i casi popolari ro lungomari, tra a via abela e ‘a via re Sirene. ‘U completarunu ca casermetta re marinari, a via delle Sirene, e, cuntinuaruno a piazza “cesare battisti”, unn i sturrubbaru ‘n palazzu bom-baddatu e costruiru ‘ssu baccalaro all’angulu ro miccatu. Piazza Cesare Battisti

Nautru capulavoro, fu costruitu a via Gargallu, ammazzannu palazzu Gargallu e ‘u cuttigghiu medievali unni stava “ran mommu”, ‘u bidellu re scoli elementari. ‘Ssù baccalaro, ora c’è, tra via Gargallu, “via dei gracchi”, e, ‘a piazzetta re scoli comujnali.

Zzittu tu e zzittu iù, ‘nu scogghiu si e unu no, e, poi tutti ‘i scogghi e ‘i spiaggi, foru incimintati.Tanti pattevuno po continenti, cu valiggi ri cattuni e tanta bona vuluntà, e, ficiunu ‘ngrassari ‘i barbari e ‘i pulintuni.Tanti foru ‘i canzuni ca facevunu chiangiri e riuddari “comu iè amaru e travag-ghiatu ‘stu pani”. Cu iera all’estiru, mannava e famigghi, qualchi soddu, a costu ri tanti sacrifici. A ‘ssi tempi, tanti siciliani, ma macari iautri meridionali, patteru po Belgio pi ghiri a travagghiari ‘nte mineri ri crauni a “marcinelle”, unni tanti ci lassaru ‘a vita, po scoppiu ra minera.Tanti, emigrarunu a merica, ‘n Francia, Germania, Svizzera e tra iddhi, tanti ficiunu futtuna, mittennisi sutta a travagghiari e puttannisi avanti cu abilità.Nuddhu po capiri cosa si prova se nu’ ci passò.Pi parrari ri l’emigrazioni, ‘u lassu fari a cu ni sapi chiossai.

Nta ‘ssa sira ri sta stati sciruccusa comu mai, stancu mottu ie pigghiatu ri cauru, mi nni chianai subitu a casa, unni mi stinnicchiai a panza all’aria ‘nto lettu, p’arrifriscarimi, rilassannimi.

Mentri pinsava e cosi mei ie riflitteva supira chiddhu ca vo vistu duranti ‘a junnata, tutta ‘na na vota, a ‘ntrasatta, scurò, comu s’avissunu luvatu a luci. ‘U muru ri facci, scumpariu, ie ri l’autra parti, ‘n pocu luntanu, visti lampiari fiam-mi jauti jauti, ie, ‘nveci ri sirici lustru, jerunu tuttu cosi o scuru.’Nto menzu o scuru chiù scuru, c’era ‘n pezzu ri cristianazzu, ‘na specia ri giganti, ca nu’ si vireva bonu ‘nta facci. Senza ca chiuvissi, ogni tantu c’erunu lampi ie trona, ie tra ‘na l’ampiata ie l’autra, visti c’aveva ‘a ucca vaviata ri sangu niuru.Nu’ visti ‘u culuri picchì jera o scuru ie culuri parunu sulu ca luci. Nu’ sacciu picchì, ma fui sicuru ca jera sangu, ie se u vuliti sapiri, capii subitu ca jera ‘nu riavulu. Jera ciccondatu ri iautri ca si vaviavuni ri sangu, ie tutti assimigghiavunu a iddhu. Ravanti a unni stavunu assittati c’era ‘na lunga fila ri pissuni ca ci passavunu ri sutta.Oltri a facci, pi mia novi, visti ‘n toccu ri paisani, canuscenzi ri picciriddhu, cumpa-gni i scuola, ri chiesa, ri casinu ie ri strata. Qualcunu canusciutu sulu ri nomu, iautri pi fatti, qualcunu vistu in giru o ‘nta televisioni. A manu a manu ca passavunu ravanti o sbavatu, s’azziccavunu ‘na siringa ‘nto fra zu, a jnchevunu ri sangu, ie cu chissa fimmavunu unu pi r’unu, ‘u fogliu ca tinevunu ‘nte manu. Doppu ‘a fimma, mentri liggevunu ‘u fogliu ca poi cunsignavunu o sbavatu, macari iddhi,’ncuminciavunu a vaviarsi ri sangu niuru. Mizzica! Pinsai, ccà ‘a cosa puzza, chi stà succirennu?Avvicinai a ricchi ie mi misi a scutari, pi sentiri chiddhu ca ognunu riceva, ie ‘nti-si: l’anima ramu co pattu ca sarausa resta sempri sculacchiata, senza fu-turu’mmaggimatu, strati sfasciati, sputtusati, munnizza a tinchitè, palazzi

84custruiti ammuzzu, ie tutti i peni ri sempri pi sempri a nun finiri pi l’eterni-tà. Cu mori mori e cu campa campa a ma ristari sempri a galla, anchi e sopra tuttu in tempi stritti, ie ognunu, ripiteva u nomu ie cugnomu. Chiddhu ca ‘n tisi nu’ m’amprissiunò, picchì canusciu Sarausa ri quannu nascii ie l’haja vistu sempri r’accussì.Ancuminciai a riflettiri, fin’ora nunn’ a vo vutu ‘u tempu, applicatu com’era a va-dalli ‘n faccia.Mizzica! Pi dilla pulita, mi rissi, tal’è sti figghi i buttana chi cumminaru!P’amuri ‘i cumannari, si vinneru l’anima! A faccci ri iddhi, figghi i ludda!

Cumeddia Sarausana

di Antonio Randazzo

8 – continua