Politica

IL LIBRO IN DIALETTO DI ANTONIO RANDAZZO: ERAVAMO POVERI E FACEVAMO SACRIFICI PER CAMPARE

Jé sconvolgenti ‘u nostru ciriveddhu, capaci ri riviriri comu ‘nta film tutta ‘a vita.’Nta ‘n mumento visti tutti ‘i pissuni, ranni e nichi, ca vo canusciutu ri picciriddhu cu tuttu chiddhu ca facevunu ie si riceva ri iddhi. Jerunu jautri tempi! Ravanti a l’occhi mi vinnunu tanti sceni vissuti ie m’arriuddai tanti valuri ca nu’ sunu chiù ri ‘stu munnu. Ma mattri, cu du ligniceddha, anticchia ri cravuni ie ‘n pocu ri scocci ri mennuli bruciati, accattati a picca soddi ‘nto funnaru, addumava ‘u focu p’arrustiri ‘i pipi o qualchi iautra cosa. Quannu fineva, chiamava ‘a vicina, Neddha, Pippa o cocchi jautra se vuleva usari ‘u focu. Cusuzzi, cosi ri puvureddhi ca canuscevunu ‘i sacrifici ca ci vonu pi campari. Sulu cu ci passò pò sapiri cosa significa! Pi Sant’Antonio ‘i panuzzi spattuti a tutti i vicini, o rui Novembri ‘u pani re motti.A Pasqua a vicina faceva ‘i palummeddhi ca spatteva e picciriddhi, ‘u maccu ri San Giuseppi, ‘a cuccìa pi Santa Lucia, ‘u zuccaru, ‘nte setti matinati, pa Svelata, ‘nta piazzetta ra ‘Mmaculata, ‘u sonu re tracculi ‘nta simana Santa aspittannu ‘a l’oria sunata re campani ri tutta ‘a città e, pi tutti i Santi, aspittannu ca ‘i motti ni puttavunu ‘i riali ie piattuzzi chini ri ficurinii, totò, favuzzi, mustadda ie mammillata, tuttu fattu ‘n casa.I primi causi a “zuava”, ie, poi, i primi longhi, ca giacca a “piedipull”, i vistiteddhi pa festa ie pa ruminica. Mi vinissi ri riri, cosi ri n’autru munnu, cosi ca pari ca nu’ sunu mai esistuti. Si po’ diri ca ‘ssa strata jera rappresentativa ri tutti i realtà ri dhi tempi a Sarausa. Iù mi consideravu privilegiatu a stari dha. Era ‘na strata pulita, si fa pi diri, abitata ri pissuni anchi umili, ma onesti ie travag-ghiaturi. Ci stava ‘u tinenti cumannanti re vaddia municipali. Rintra o puttuni i Minniti, nobili dicaruti, presidi ri scola, prufissuri ie maistri, ‘ncantini ie ‘ncantineri, ‘n tipografu ca tipografia, pitturi, bravi artisti, tutta ‘na famigghia ri pupari, “i Puzzu”, fallignami, ebanisti, cu tantu ri putia attrezzata, ‘a sigaria, unni tutti jevunu a fari smachinari ‘a lignami pi putilla travagghiari ‘nte putii, i machini nu’ jerunu comu ora pi tutti, co ” fai da te”. Scappari, custureri, unni ogni pomeriggiu si sunavunu fisammonica, chitarri ie mandulini.

Du tabacchini, unu all’iniziu ri sutta, l’autru ‘nta piazzetta ra ‘Mmaculata. Puru ‘u Tribunali jera dhocu, ‘nto palazzu attaccatu a chiesa. L’Orsolini, co cunventu, ca comu jé ancora, patti ra masciarrò ie spunta ccà patti ‘nto cuttigghiulu o latu ro gargallu. A propositu ro gargallu, ‘i ‘ngrisi, ca quannu traseru avevunu a caserma dhocu, nu’ c’erunu chiù.Allura ni passunu santi ca ni ravunu ‘na pagnotta pi ogni subbizzulu ca ci facevumu, ma ora, se ci penzu, sugnu umiliatu, picchì na ppò subiri a spacchiuseria. Suddati ‘grisi e ‘miricani ierunu peri peri ‘mbriachi ‘nta tutta sarausa. A pizzu ri cantunera ri tanti strati, c’era scrittu: “out of bounds”.A marina iera china ri navi militari ‘miricani ie picciotti chiù ranni appressu e sud-dati ciccavunu ri falli ‘mbriacari pi sgangarici chiddhu ca putevunu. ‘Ntrinc vain Marianna a boddu! La flotta americana ancorata alla marina miccatu ie a Piazza Pancali, ‘u quarteri, ‘u ‘ntrallazzu iera ri moda ie si vinneva ri tuttu, macari i fimmineddhi, pe “macchetti”. e, specialmenti, sigaretti: camel, signor servis, marinaru, cestelfield, lux strain ie pall mall. Rintra o cuttigghiu criveddhu, “Ronco Bentivegna”, all’iniziu, c’era ‘n pileri ri pettra milita. Ci stavunu, vastasi, mastri muraturi ie fallignami, piscaturi, campagnoli, tut-ta genti travagghiatura, cu cocchi eccezioni, ‘i figghi ra bionda, mischina, ca muriu ri crepacori pi causa re sa figghi quasi tutti scassa pagghiari. Jera ‘na strata veramenti popolata ri tuttu ie cu tutti ‘i servizi: ‘a putia ra Laruna, o scivuluni, ‘u funnu ri Stefunu, a via Mendozza, ca niautri chiamavumu ” o ceusu” picchì c’era n’abbiru ri ‘ssi frutti. ‘Nto palazzu ri stili medievali, ‘nto cuttigghiu, c’era ‘nu mammararu. All’ngressu ri unni ora c’è l’archiviu, a sinistra, c’era ‘n santuzzu, ‘n’edicola ri Sangatanu ca iera circondata ri fiorellini russi ca ora chiamunu “bucanville”.

O latu, ‘nta casa a pianterrenu, o nummiru 24, ci stava ‘a megghiu ie stimata satta ri biancheria, ranna Maricchia, anziana fimmina ca vo ristatu vituva ‘nto 1905 a vinti-quattranni, ‘ncinta, ie cu nautra figghia ri ru anni. ‘U maritu, naviganti, iera ‘mbaccatu comu marinaru ie a vo murutu ri pleuriti ‘nto spitali italianu ri Buenos Aires prima ri putiri sbaccari. Ierunu i ma nanni! Tanti, ‘nta ‘ssi tempi, pattevunu ‘n cecca ri travagghiu, comu ora fanu tanti puvureddhi ro tezzu munnu versu a ricca Europa o a merica.Ma picchì tezzu, ‘u munnu nu’ gné unu sulu?Tutti ni canuscevumu pi ‘ngiuria, ca nu’ gnera n’offesa, ma iera ‘n modu pi ricanu-scirini unu cu l’autru. Sarausa jera ‘n paisazzu, fossi troppu affuddhatu. Tuti chiddhi ra zona ‘i canusceva unu pir’unu, ‘na potta si e una no, e, tutti i potti a chianari e scinniri.C’erunu ‘i pataluna, ‘a ticchi ticchi, Pippa ‘a ‘ngrasciata, ‘i canni ri cavaddhu, ‘u sig-Via Gargallo civico 24, ‘a casa ri ma nanna Maricchia giaru, “ran jachinu”, ‘a ‘ncantinera, ‘a putiara, ‘i ciuddiani ra piazzetta o ro cuttigghiu criveddhu, ‘a bionda, ‘a lavatrici, ‘u zu Cammelu runca, pasta ca canni, ‘u gilataru, ran-na ciuzza, ‘u pisciaru, ‘u spazzinu, ‘i rriri riri, tupiulu. O latu ro puttuni ri Minniti, ci stava rann’Ernestu puzzu, artista re pupi siciliani (nella foto qui a lato).

Antonio Randazzo

Cumeddia Sarausana

3 – continua