Politica

GLI INTELLETTUALI SIRACUSANI SONO COLONIZZATI A LORO INSAPUTA

Mizzica, pinsai, quantu parra chista, m’ambricai tuttu! Pari ca sputa spimmuli, mi vinci pi tri punti, quasi quasi semu i stissi. Senti, senti, babbu ca si, mi rissi iddha, nunn’ ha capitu, ca sugnu tutta ‘na cosa co to ciriveddu?” Minchia, pinsai, jè terribili chista, pari leggia, risulenti, t’anticchia strampalata, “pari ca nu’ ciuscia, ammentri sbamba”, ie comu jè tiranti, sugnu cuntentu, ri canuscilla. Puri iù sugnu cuntenta ca si ccà, m’intirrumpiu iddha, nu’ t’haja rittu prima e tu ricu ora, fui mannata pi ghiessiri mentore pi tia. Ma scusari, Ironia, ci addumannai iù, chista nu’ l’haju capitu? ‘Ssù menturi, nu’ fu dhu poeta mantuvanu, ca accumpagnò l’autru poeta, ‘nto viaggiu o ‘nfennu, o purgatoriu, ie o pararisu? Iù c’haja fari viaggi? Senti a mia piricuddhu, nunn’ ancuminciari a ‘mbrugghiari. Viri ca cu mia a ghiessiri sinceru, sennò ti rugnu ‘n coppu ‘nta testa ca ti fazzu sfasari ie ti vattiu mannanniti a fari ‘nto mazzu! Chi ti criri, ca ta po scagghiari accussì? Chi ti mittisti ‘nta testa ca stamu jucannu? Minchia, s’arraggiò! Ie chi ci rissi mischinu ri mia? ironia continuò, tu, comu tutti l’omini, jhavi ri nnicu, ca ci unci a testa pi sapiri unni jti ie ri unni viniti. Iù sugnu ccà, p’accumpagnariti ‘nta ‘ssu viaggiu. Cu mi mannò, pi l’occasioni, mi resi licenza ri parrari puru ri cosi serii ie se sebbi, farimi aiutari re ma frati re ma soru ie ri ma nannu bis bis. O viaggi cu mia o ti ni tonni unni jerutu quannu ti chiamai. Picchì ironia unn’jera ci addumannai? Jerutu propriu ‘nta ‘na brutta strata ca sutta sutta t’avissa piaciutu ri pigghiari. Taliautu ‘nto funnu chiù funnutu postu ca chiù funnutu nu’ si può. 90 Dhocu s’arriunisciunu ie sunu jttati tutti i sautafossa, malacanni, trainisti ie magnacci ro munnu, compresu, ” ‘u ciuri ciuri ra sammaturina ie l’acqua frisca re maccarruni”. No! no, ci rissi scantatu, no, ironia, “assa locu ie farasia Signuri “, fammi viaggiari cu tia ie cu ta mattri unni voi tu. Unni voju iù? Unni voj tù? Mi ribbattiu iddha, cuntinuannu. ‘A cosa jè difficli, ma si pò fari, picchì tu tanta strata a facisti ‘nta to vita, cu ma frati pinseru, cu ma soru mimoria ie sopratuttu, cu ma soru spiranza. ”U viaggiu jè senza ‘na strata fissa ie cu l’unicu scopu ri viriri unni vo jri, pattennu ri unni veni. Prima ri pattiri, ringrazia Diu, ca ristasti picciriddhu, babbazzu, ri spiritu apettu ie attentu e c’avisti a futtuna ri veniri ri ‘na rrera ri principii sani ca ti vaccinaru contru tanti tentazioni. Sulu picca voti zzuppiasti, ie pi chissu pò parrari cu mia ie cu chiddhi ca sta virennu ccà ie ca manu mi fici signali versu ‘n toccu ri pissuni, i stissi ca prima sunavunu rirennu e ballannu. Unu ri chiddhi ca indicò ironia, s’avvicinò ie rissi: scola ni vosi picca ie nenti, ma scrissi tanti libri sulu ca ma testa, giovanni boccaccio sugnu, ‘u miu capolavoru jè u “decamerone. Mizzica, rissi iù, chistu picchì parra Siculu, pò ghiessiri? Mah, ie chi nnì sacciu! Mentri stavo pinsannu r’accussì, s’avvicinò n’autru ricennu: iù fui beffardu, irrequietu ie rispiratu picchì cu sensibilità a tutti a “sunai” a caricatura, cecco angiolieri, ‘u malirittu, mi chiamaru. Oh, vadda che bella chista, puru st’autru parra ‘a ma lingua, cu sapi picchi? C’è propriu ri sciri pazzu! ‘Nta ‘ssu frattempu n’arrivo n’autru ca rissi: a pasquinati pigghiai papi ie principi ra chiesa ri Roma, flagellu ri iddhi mi chiamaru, sugnu pietro l’aretino, pi serviri. Fui tutta ‘na cosa cu stu mo vicinu, pasquinu, ca jè cu tanti facci, una, nessuna e centumila. Nu’ ci stavo capennu chiù nenti. Picchì macari chistu parra in Sicilianu, pinsai. ‘nta quali munnu sugnu? C’è ri moriri! Mentri mi sfunniciava ‘u ciriveddhu, ‘ntisi ‘na vuci tagghenti ie anticchia agitata, ri n’autru, c’ancuminciò a diri: cu jè c’ammuntuva ‘u libru ca scrissi iù? 91 Ra ma terra vosi parrari, ma picca foru chiddhi ca caperu cocchi cosa, picchì si fimmaru a galla ro ma scrittu, senza jri a trasiri ‘nto significatu funnutu. Sugnu luigi pirandello, ie mi nnì vantu”! Anchi se nu’ liggii i so libra, chistu jè sicuru siculu pinsai, a Sarausa si nni parra assai, dha sunu tutti intellettuali! Mentri ca stava pinsannu raccussì unu ca rireva, smaccusu, s’avvicinò ie rissi: ‘u chiù ‘ranni ‘nta ma lingua sugnu, ie pi chissu, anchi se nu’ vulevu mi ficiunu senaturi a vita ro Statu. Spassusa ie malinconica fu ‘a ma fantasia, ri Napoli ie ‘ntonnu scrissi a ciumi libra c’addivitteru ‘u munnu puru o cinima, edoardo de filippo, ‘u megghiu, sugnu e ‘i peni cunsai cu fummaggi ie sucu. Ca chistu parra comu a mia può ghiessiri picchì avemu i stissi rarici ie a lingua s’assimigghia, pinsai, ma propria ‘stu Sicilianu strittu nu’ mu ‘spittava? ironia ca va statu a sentiri tuttu ‘u tempu mi rissi: si sempri a solita bestia, possibili ca nu’ sa fari dui chiù dui? ‘U linguaggiu ri l’idei jè universali ie nu’ mori mai, i pinseri ri cu scrissi l’opiri rivivunu ogni vota ca coccarunu i leggi e pi ‘ssu mutivu, quannu s’arriva ccà, si parrunu tutti i lingui. Senti ironia, a propositu ri lingua, ihaju ‘nu rospu ca ri tantu tempu, mi mangia i rintra ca staju ‘npazzennu. A ma parratu ‘n sarausanu, ie na ma capitu, ma picchì ‘u sarausanu scrittu ‘nte libra, anchi ri tanti scritturi Sarausani, jè ‘ssu sicilianu tantu difficili a leggiri ie capiri anchi pi niautri Siciliani? Iddha ‘ncuminciò a diri: chissa jè a cosa chiù facili ri spiegari. L’intellettuali sarausani, salvu coccarunu, sunu tutti culturalmenti colonizzati anchi se ‘n patti nu’ jè cuppa ri iddhi. ‘Nto passatu, i tipografii jerunu tutti a Palermu ie a Catania e ‘i tipografi jerunu Palermitani ie Catanisi, abituati a pinsari ie scriviri ‘nto dialettu ri iddhi. Pa maggior patti ‘i scritturi jerunu ri ‘ssi patti ra Sicilia. E tempi antichi ‘i libbra si scrivevunu a manu cu pinna e calamaru e poi ‘i tipografii ‘i stampavunu. Tannu, ‘i caratteri ri stampa jerunu tutti ri ghiummu o ri lignu fatti a manu, specialmenti ‘a prima lettera ca iera maiuscula ri lignu e ‘a chiamavunu “canonicu”. Eccu picchì si rici “e tempi re canonici ri lignu”. 92 ‘Nte tipografii jera chiù facili curreggiri ‘i scritti ri iddhi senza peddiri jautru tempu Quannu a vo na stampari pe scritturi sarausani, curreggevunu i componimenti comu già sapevunu fari e ca mintalità c’avevunu. Macari l’editori jerunu re stissi zoni ie puru iddhi ‘nfluenzavunu l’autori ca pi farisi pubblicari i cosi scritti sa vo na stari muti ie supputtari. Fu accussì ca a cosa divintò n’abitudini ca cuntinua ancora. ‘Nta realtà a lingua siciliana, lingua romanza, jè lingua sulu ‘n teoria, ri fattu nu’ esisti ‘na grammatica unica. Chistu pi ragiuni storichi ie ragiuni politichi e, se ci metti ‘u fattu ca oggi, comu po passato, cuntunu i pisci rossi, specialmenti ‘n politica a ficu jè fatta. Pe stissi ragiuni storichi ie politichi, ‘a lingua ca si parra a Sarausa jè completamenti diversa ri l’autri patti ra Sicilia, picchì a parrata s’ha internazionalizzatu vistu ca dhocu jè’n pottu ri mari sempri frequentatu ri tutti ‘i viaggiaturi ro munnu. ‘A storia jè storia ie nu’ si pò cangiari. Cu’e romani, ma già prima, ci fu ‘n cuntinuu arrivu ri parrata latina. Cu l’unità d’Italia ancuminciasturu a parrari l’italianu ca iè chiddhu ca parri tu. Certu jè ‘n fatto, anchi ri personalità ri cu scrivi, ca spissu jè “r’appariri ‘nveci ri jessiri”. Rici u saggiu: nun ti fidari ri cu jè mascaratu. Se unu pensa ‘n siculu, putissi scriviri ‘i so pinseri ‘nta jautri lingui, ma si capissi subitu ca nu’ jè a so lingua mattri. Propriu a lingua jè a spia ra personalità ri ogni omunu ie ri ogni fimmina. ‘U pinseru si strasmetti ‘nta lingua ca si parra ie si scrivi. Cara ironia, a fimmai iù ricennici: grazi ri chiddhu ca m’ha rittu, finalmenti capisciu tanti cosi ie sugnu cuntentu ra scelta ca fici ‘i scriviri ‘n sarausanu, almenu chiddhu ca parru iù oggi. Nun sennu intellettuali e nunn’avennu aspirazioni artistichi e poetichi mi pozzu permettiri chistu e iavutru. Sugnu ‘nu spiritu libiru ca si sforza ri nun farisi condizionari ri nuddhu. Chiddhu ca fazzu, ‘u fazzu pi curiosità ie pi scarricarimi ‘i pisa ro stomucu ricennu chiddhu ca pensu accussì comu fici ‘nte sculturi. Comu si rici, parru comu mangiu, ie fina ca ihaju a fozza, ciatu ie lingua pi parrari pozzu ristari libiru. Mentri parrava mi jeru l’occhi a taliari rarreri ri ironia, ie ‘n pocu distanti visti nautra pocu ri pissuni. Unu ri chissi mi passi ri canuscillu ie ‘u fici avvicinari. Vadda che beddha chista! Jera vittoriu ‘u babbu, si jera propriu iddhu, ‘u frati i milina, chiddhu ca i picciotti sfuttevunu quannu jerumu nnichi. Propriu chiddhu ca ci ricevunu ca sa soru a vo murutu. Tal’è! Vicinu c’jè puru cicciu u babbu ra via arsenali. Chista nu’ m’aspittava propriu. Senti ironia, ci rissi iù, chi ci staju a fari ccà? Iddha ricuminciò: tu si babbu ie picciriddhu comu foru chiddhi ca viristi ora.

Cumeddia Sarausana

di Antonio Randazzo

10 continua