Politica

CUMEDDIA SARAUSANA DI ANTONIO RANDAZZO: PER I SOLITI IL BOOM ECONOMICO, TUTTI GLI ALTRI EMIGRARONO

E tempi ri oggi nu’ canuscemu mancu cu ci stà ri facci ‘nto stissu pianerottulu, ma tannu, ognunu sapeva ‘i cosi boni e ‘i cosi tinti ri ognunu ie quannu puteva rari ‘na manu, ‘u faceva, picchì c’era rispettu pi l’autri. Cettu ‘i ricchi jerunu ‘n autra cosa, ma ‘i puvureddhi jerumu semplici ie n’accuntintavumu ri picca. I pattri ie mattri si sapevunu sacrificari pe figghi ie cuntrullavunu continuamenti, fossi a voti, esagerannu, cu cocchi tumpulata, ma si sapi “pani ie panelli fanu i fig-ghi beddhi”. Cettu nu’ jerununa ‘na beddha cosa ‘i palazzi sdurrubbati re bumbaddamenti a spidduta, ‘n facci e scoli elementari “novi”, ma cettu nu’ jé ‘ssu palazzuni unni ora c’è a biblioteca cumunali ca a miglioratu i cosi. Dhocu, ‘nto cuttigghiu medievali veramenti caratteristicu, ci stava “ran Mommu”, ‘u bidellu tuttu fari ra scola.’Nta ‘ssi casi sdurrubbati, niautri picciriddhi, jucavumu sparannu bummi ca ni costruieumu niautri stissi. A marina, vicinu unni ora c’è l’ufficiu re pottuali, sa vo affunnatu ‘nu zattaruni militari, e, niautri, tummannu, a jevumu a pigghiari. Pigghiavumu ‘na buatta, a jnche-vumu ri pruvuli, ca jera comu ‘a pasta a fomma ri iritaleddi, ammaccavumu tuttu cosi, ie, pi miccia, ci mittevumu nu spaghettu co bucu, nautru tipu ri pruvuli, rannici a focu. Cussi pi evitari ca ni scuppiava ‘n coddhu.

Unu re picciriddhi si misi a chiantari ‘n chiovu ‘nta pruiettili ie ci sataru i irita ra manu, semu ancora amici ie ogni tantu n’accuntramu.’U pruiettili, iera ri ramu, e, niautri picciotti, ciccavumu ramu, ferru ie alluminiu vecchiu pi vinnillu e pizzari, pi ciccari i vuscari ‘na cinquantina ri liri. Mentri criscevumu ie ‘ncuminciavumu a taliari ‘i fimmineddi ca quannu jsavunu l’occhi ni facevunu trimari l’anchi, almenu a mia. Quantu chianati e scinnuti pa via del littoriu, ca ora si chiama Matteotti, pi putiri ‘ncuntrari ‘a picciutteddha ca ‘na dhu mumentu piaceva.

I picciotti ra zona iappumu ‘a futtuna ri canusciri prestu ‘u cinima picchì a spiddu-ta c’era ‘u cinima all’apertu, l’arena verga.Chianavumu ‘nto palazzu bumbaddatu ra Mastranza, all’angulu ra via re ‘ncuru-nati,

44propriu ‘n facci unni ora c’è ‘a prefettura, ‘nto puttuni ca ora c’è l’ente comunale turi-smu, ie, ri ddha ‘ssupira, avevumu ri facci propria ‘u quattru ro cinima.

Cocchi vota ‘u film nu virevumu ‘nto cinima all’apertu ri rarreri ‘a posta, re spac-cazzi re tavuli ri fora.Soddi nu’ ni cicculavunu ‘nte nostri manu, na passaumu scassuliddha. Qualchi soddu ‘u ‘ncuminciai a varagnari jennu o mastru p’anzignarimi ‘u misteri ri ebanista. Veramenti i primi soddi ca mi varagnai co travagghiu, mi resi ‘u siggiaru doppu ‘na simana ca ci jeva. Ma mattri, ma vo scrittu a scola a prima elementari ie siccomu ci jeva ri pomerig-giu, ‘a matina, pi luvarimi ra strata mi misi a picciottu ‘nti Ran Jachinu. Jerumu a Settembri ro millinovicentuquarantasei, picchì iù nascii ri Giugnu ie, pecciò, a sei anni fatti subitu a scola.Palazzo Landolina Bonanno angolo via Maestranza e Santi Coronati

45A ‘ssi tempi, ‘nto ‘mmennu a scola ie ‘nta ‘stati o mastru.

‘A guerra a vo finutu qualchi annu prima, iè, l’u.n.r.a., a vo finutu ‘i cupetti a strisci marrò, e, nu’ spatteva chiù mangiari e puvureddhi.’A scola elementari, ogni ghionnu, ni ravunu l’ogghiu ri ficutu ri murruzzu, ca iera comu pigghiarisi ‘na pugga.

Pi strata nu’ ni ciccolavunu tanti picciriddhi spintuliddhi picchì ognar’unu ciccava r’anzignarisi ‘n misteri pi campari ie luvarisi re periculi ri l’oziu e, peggiu ancora, cariri ‘nte manu ri qualchi malacanni.Tra niautri picciotti ra spidduta e chiddhi ra Jureca, ogni ghionnu, ni facevumu “a coppia” che pettri ro sturrubbatu e i testi rutti nun si cuntavunu chiù.Tannu, unu re primi provebbi ca m’anzignaru, fu, ” l’oziu jé ‘u pattri re vizi”. Ora nu’ si usa, anchi picchì, macari ca unu vulissi travagghiari, chi po’ fari ca nu’ ci nné. Cettu nu’ jé tuttu oru chiddhu ca luci.Riflittennu, fu tannu, c’ancuminciò ‘a colonizzazioni culturali ri niautri siciliani. Già ‘i maistri ie prufissuri mi rissunu ca riri ca ma pattri faceva ‘u campagnolu jera volgari, megghiu riri ca jera ” contadino”, ma picchì nu’ jé a stissa cosa?

Qualcunu ca tunnava ‘n ferii ro continenti, parrava ca lingua ri fora, picchì sennò dha ‘u pigghiavunu pi terruni. Iappi ragiuni Ignaziu Buttitta a scriviri ca, l’omunu resta libiru fina ca parra ‘a so lingua, piddennila, jé schiavu picchì si scodda i rarici ie ‘u modu ri jessiri ro so populu.N’avemu cosi ri farini piddunari re nostri figghi ca nu’ sanu chiù capirisi ‘nto no-stru dialettu tantu espressivu ie sinteticu, ca cu ‘na parola o cu ‘n signali spiega tutta ‘na storia.

Mi pari ora ca cu Pauleddhu ie Giuvanni ammuttamu ‘n carrettu a du roti carrica-tu ri potti ie finestri, ra via Gargallu o befetrofiu, piazza Matila, ‘nta villetta ri ‘nu giudici ca ci abbitava. Ierumu apprendisti, tririci quattordicianni a setticentu, novicentu liri ‘a simana, dumila ie centu, dumila ie novicentu, nte “favolosi anni sessanta”, ‘a paja chiù ghiauta c’ar rivai a pigghiari. Nuddhu ni parra ro sfruttamentu re picciriddhi ri ‘ssi tempi ‘nta ‘stu paisi. Ma poi picchì favulusi s’anni ca jevumu ‘ndettru ‘ndettru comu ‘o cuddaru.

‘U bumm economicu, comu sempri, fu pe soliti, ‘u restu na ppò ma fari strata fora lassannu paisi ie famigghia pi ghiri a ciccari ‘n pezzu ri pani.Fu inutili anzignarini ‘n misteri picchì l’artigianatu ‘u ficiunu moriri ie ora si jn-cunu i vucchi ricennu ca ‘u futuru jé ‘nta l’artigianatu ie picciotti ri ora si ci a fari scola.I picciriddhi, fossi nu’ gnerumu ‘ntilligenti comu ora, tutti compiuter ie elettronica ca i fa pariri tutti mazziani ca nu’ si canusciunu unu cu l’autru.Tannu jucavumu e cattuzzi, e cincu pettri, o pallinu, a trinca, a spacca mattuni, a manuzza, a travalenti passu, scinni scinni ririnedda, a tumpulata, a ‘mmucciagghia, all’italia a francia, rintra o gargallu, tannu nu’ c’erunu ‘i colonnini, ‘i ‘n grisi a vo na fattu ‘mpassaggiu pi ghiri ‘nte cucini ca jerunu propria ‘nte stanzi a pianterrenu. ‘A penultima finestra a vo statu trasfummata ‘n potta pi trasiri.A Sarausa ‘ntantu a vita jeva avanti e niautri sintevumu chiddhu ca succireva.

Antonio Randazzo

Cumeddia Sarausana

4 continua