Politica

DECIMA PUNTATA DI “CUMEDDIA SARAUSANA”, IL ROMANZO DI ANTONIO RANDAZZO

Cavulu, sbuttai! Tal’è ca mi finiu a fari ‘u ‘ppara manu pigghia ie potta. Statti calmo ie nu’ t’aggitari comu o solitu, mi rissi iddha, pigghiati a viviri ie riciata, ca l’acqua ie l’ossiginu fanu riciatari macari a mia. Stinnii ‘u frazzu ie mi vippi l’acqua ri ‘na buttigghia ri plastica ca jera dha vicinu. M’arrifriscai tuttu, n’aveva propria bisognu. Senti ironia, ci rissi: a ‘stu puntu mi passi ri capiri ca a ma fari tanta strata ‘nsemi, mi pozzu cunfissari cu tia ie chiamariti musa? Chiamimi comu voi, “basta ca ‘a cunfirenza nu’ finisci a malacrianza”, mi rissi iddha, cuntinuannu. Se ti vo scaricari ‘a cuscenza fai puru, però ti rissi ca sugnu ‘nto to ciriveddhu ie pecciò ti canusciu bonu. Cara musa, ‘ncuminciai, cu tia mi stagghiu truvannu tantu bonu ca ci vulissi ristari sempri pi tuttu ‘u tempu. Sacciu ca “spirari jè ‘n pocu moriri”, ma accuntintamini. Intantu pi prima cosa, anchi se ‘u sai, ti ricu ca ‘nta ma vita nun fui ‘nu stincu ri santu. Smarrunati, malicrianzi, comu si rici, minchiati, ni fici, no pi iautru, ma pi babbasunazzaria e senza malizia, anchi se foru sempri minchiati, forsi nu’ tantu gravi, menu qualcuna, però sempri ri cunnannari. Sai ca nu’ sugnu giustizialista, ma ca però tegnu assai a giustizia, no comu chiddha ca pi ora c’è ‘nto munnu, ma chiddha ca Gi maiuscula, chiddha ideali, ca puttroppu, pir’ora jè sulu ri l’autru munnu. ‘U miu chiù ‘ranni difettu iè ca nu’ mi sacciu cuntrullari jè chistu mi fa pariri prisuntuusu, spacchiusu e cusuzza, rannu a genti ‘a ‘mprissioni ca ‘i trattu cu ‘e peri.

Quannu poi ancuminciu a parrari pari ‘a china ri ‘n ciumi ca nu’ arrinesciu a fimmari. Ambriacu cu mi senti ie cu nu’ mi voli sentiri, abbarrulennu, senza vuliri, ‘i pissuni. Quannu riflettu ceccu ri riparari, ma nu’ jè sufficienti ie mi sentu ‘n vemmi ri terra, 96 tanto ca vulissi scumpariri, ‘nsumma ‘na cosa ludda. A vogghia, ca mi ricu ca sugnu estroversu, estemporaniu, nu’ c’è putenza umana, ie giustificazioni ca cunta. Chi putissi fari? Nu’ voju mali a nuddhu ie vulissi a paci cu tutti, ma fazzu sempri sciarri. Si può fari sta vita? Tanti voti haja fattu beni ie ma na ratu ‘na pirata ‘nto rarreri ie tu ‘u sai ca a voti scattiu ie nu’ mi pò paci se pensu, ca a tanti, parenti compresi, ci resi ‘a canna pi piscari ie pi ghiunta, nu’ mi taliunu mancu ‘nta facci. “Chi ti nni pari ri ‘sti ventri lavati”?

Caru miu, rissi iddha, “a ‘ssi ventri lavatici voli n’autra sguazzata”. Possibili ca ancora nu’ capisti ca si rici: “fai beni, ie scodditi, fai mali, ie pensici”? Cuntinua, vah, nu’ t’annichiari! Eppuru cara ironia, iù sapeva macari ca ” ‘u rari è majaria” e “cu ‘n cocciu ri meli si pigghiunu tanti muschi e cu ‘na parola aruci si trovunu tanti amici”, ma cettu dipenni cu cu jhai a chi fari. Quannu mi parrunu pari ca nu’ sugnu tantu attentu a scutari chiddhu ca mi riciunu e a voti rugnu a ‘mprissioni ri jessiri prisuntuusu, può ghiessiri? Eppuri u sai ca ‘scutu, sulu ca facennu travagghiari a ta nannu bis, bis, curru subitu avanti pi riflettiri ie dari ‘na risposta. Boh! vah, ora ca ti sfugasti femma ssa machinetta ie ‘scuta a mia, rissi a musa, ca ti canusciu ie sacciu quantu pisi. Nu’ fusti ie nu’ si ‘na picureddha, ie fina a ‘n cettu puntu ra to vita, pi cetti vessi, fusti assai fitusu, fumuseddhu ie tuttu cusuzza. Se propriu ‘u vo sapiri jerutu ‘ngnuranti ie usautu picca ‘u ciriveddhu. ‘U Spiritu ri Chiddhu ca ciuscia unni voli, a ‘n cettu puntu truvò ‘na spaccazza ‘nta to testa, ‘na ‘nfilatura, ie ti fici quagghiari anticchia ri muruddha. Comu a vo stabilitu ri l’iniziu ti resi ‘na bona cumpagna pi muggheri ie ri tannu, tra sbattuti, fori strata ie fimmati, criscisti ri gnegnu. Sunu picca chiddhi ca ponu riri ‘i jessiri tantu futtunati. Tanti s’ammogghiunu ‘nta ‘na specia ri aureola fassa, chiù fassa ri ‘n soddu fausu catanisi, cummidianti ie accademici ri strapazzu, ‘ntellettuali pi rririri, senza ciriveddhu ie senza sustanza. I viri subitu cu sunu, tutti cusuzza, pettu ‘n fora ie vai! Abbonia ca nu’ ci capita spissu r’aviri specchi a puttata ri manu, virissutu i vomiti se si taliassunu bonu.  ‘Senti megghiu ca ‘a finisciu, mi sta ‘parennu ri jessiri chiù malalingua ri tia, lassamu peddiri ie parramu ri cosi serii. ‘U viaggiu jè longu ie sunu tanti ‘i cosi ca vulissutu sapiri. ‘Ncuminciamu ri l’iniziu. ‘Nto cursu ra vostra vita, uomini ie fimmini, nu’ faciti jautru ca addumannarivi ri unni viniti.

Sacunnu me, a cosa nunn’havi tanta importanza. Chiddhu ca jè importanti jè sapiri unni jti. A cosa si pò riscurriri ie ognunu a penza comu voli. Sapiti ca addhivuzzi nasciti ro ventri re vostri mattri, risultatu r’ancucchiamentu re “geni” re pattri, mattri ie re vostri avi ca vi trasmetteunu a rrera biologica accumulata ri l’origini finu a vuiautri. Già ‘nta panza, nall’uteru, riciviti tutti ‘i ‘mprissioni ca vi venunu, ie re vostri mattri ie ri chiddhu ca c’è fora ‘nto munnu attonnu a vuiautri. Sapiti in “primis” se siti accettati o menu ro munnu ie ra famigghia ca jhavi a prima responsabilità pa ‘dducazioni. I primi ‘mprissioni vi puttati appressu pi tutta ‘a vita ie sia l’ambienti unni crisciti ca ‘a scola, sunu ‘i primi responsabili ro vostru futuru. Picciriddhi jucati ‘ngenuamenti cu tuttu chiddhu ca vi capita ‘nte manu. Cu ‘n vastuni ri scupa aviti u cavaddhu jancu ri Napoleone, cu ‘n vastuni a spata ri Zorro. Poi venunu i ranni a dirivi ca chissa jè ‘na scupa no ‘n cavaddhu, ie a spata jè ‘n vastuni. ‘Ncuminciunu a dirivi ca a ta fari soddi p’aviri putiri ie ricchizza e pecciò va ta dari da fari e curriri. Chissa jè a prima minchiata ca vi potta fora strata. Menu mali ca poi, s’aviti ‘na personalità vostra e siti in gradu ri quattariarivilla, faciti a scelta ri chiddhu ca vuliti jessiri ‘nta vita. Tuttu jè condizionatu ro valuri ca rati a cetti cosi. ‘A dumanna, ie sempri una ie vali pi tutti. C’è n’autra vita doppu? Esisti ‘ssu Diu ca riciunu ie ca ognunu chiama comu voli? Tuttu chistu addiventa ‘u pinseru fissu ri ognunu, ca si fa ‘na cunvinzioni personali. Nuddhu, jhavi ‘a virità ‘nta sacchetta ie nuddhu ha statu o ha tunnatu ri l’autru munnu.

Cumeddia Sarausana

di Antonio Randazzo

11 continua