Politica

CUMEDDIA SARAUSANA: MA I VERI PAZZI SONO SEMPRE STATI FUORI DAL MANICOMIO?

Mentri pinsava r’accussì, nu’ sapennu chi fari, ‘n fila nu’ c’era chiù nuddhu picchì tutti a vo na cunsignatu ‘u fogliu o sbavatu, iddhu si jsò a dhitta, pi quantu jera loncu, sbuffannu ie vumitannu focu ra vucca, a vuci jauta, spacchiusu, rissi: Iù sugnu, rissi ‘u nomu ca nu’ capii, picchì mi passi straneru, a nomu ri ma pattri ie ri tutti i ma cumpagni, tuttu chissu mi impegnu ie vi rugnu ie tuttu vi cunsentu. Accussì ricu ie r’accussì sa fari, cu l’unicu limiti stabilitu ri Chiddhu ca cunta chiù ri tutti, ca stà da supira jautu, ca ccà nun si pò numinari. Chiddhi comu a vuiautri, macari ca s’azizzunu, si ‘mpiloccunu, si sgrasciunu, nun ponu fari a menu, ri lassari strubbu unni passunu. A primu acchittu ‘a cosa mi passi strana, ma poi capii ‘u traficu. Girannu a Sarausa ie ‘ntonnu ‘ntonnu, ‘u fetu ca si senti jè chiddhu i ‘ssi fitenti, ma va passu fugnatura e ‘nveci sunu iddhi, figghi i jarrusa. Menu mali pinsai, ammenu sapemu cu ccu c’avemu a chi fari, ie rissi tra mia mia, ie pi tutti ‘n generali: tal’è comu a sgarrusaria, a siti ri putiri ie ri ricchizza ri cett’uni nu’ javi limiti. Brutti bestii! Tanta fu ‘a raggia, ca mi stava mittennu a chiangiri. ‘Ncuminciai a scattiari jttannu vuci ie ricennici: Cosi fitusi, cosi luddi, malacanni, figghi i sculacchiata! Comu va ma fari capiri ca faciti ‘na brutta fini? Sballati ‘ssu fogliu prima ca finiti o ‘nfennu, comu se già nu’ ci fussunu. Ora na ta ruttu a tutti i scatuli. Vi pari ca i vuppagghiuni siti sulu vuiautri, ‘u sapiti, ca na firamu a “cuntarivi i pila ro rarreri”. “Luvativi ‘ssi manu ro caliaturi”, prima ca vi facemu cariri. Chi va ta misu ‘nta testa? Luvaticci manu o vi scippamu ‘u coddhu, “uomu abbisatu jè menzu sabbatu”.  ‘Nto frattempu jttai ‘n sautu ie stava quasi p’acchiappari i fitenti, pi cappulialli ie fariccilla pajari ‘na vota pi sempri, quannu ‘ntisi ‘na vuci rirenti ca chiamava a coccarunu, comu ‘na cantilena: veni ccà, veni ccà, lassili jri, veni ccà, “nu’ ti curari ri iddhi, ma talia ie passa”. Arreri: veni ccà, veni ccà, a “lavari a testa o tignusu peddi tempu iacqua ie sapuni”, veni ccà, veni ccà. Mi girai a taliari pinsannu, chi l’hanu cu mia? Nu’ tantu luntanu visti na luci fotti fotti ca quasi nu’ ci visti chiù ri l’occhi, tanta jera fotti. ‘U scuru ri prima nu’ c’era chiù, ie nu’ c’erunu chiù mancu ‘u sbavatu malirittu cu tutti ‘i so jazzuni. Stava scennu pazzu, chi cavulu mi stà succirennu pinsai? Unni sugnu? Nu’ stava appulianni i fitenti? Taliai bonu, ie visti comu tutti i culuri ri l’arcubaleno dopu ‘na chiuvuta. Ciauru ri pulitu m’allaggava ‘u nasu ie pummuna, e ‘n toccu ri pissuni, masculi ie fimmini abballavunu mentri cantannu e rirennu sunavunu tanti strumenti. Una re fimmini, scennu ro gruppu ri iautri beddhi figghi ca stavunu cu iddha, mi fici signali ca manu mentri si cinneva tutta, jera iddha, ca va parratu prima ie cuntinuò ricennimi: veni ccà, veni ccà, figghiu babbu ucca ri latti, parra cu mia. Picchì ti femmi a peddiri tempu? Nn’hai tantu chi fari, futtitinni ri iddhi, “tira ‘u to filagnu”, scutuliiti i scappi ie passa avanti co tempu stringi! Minchia, pinsai ie cu jè st’autra? Tutti a mia capitunu i scimuniti! Iddha cuntinuò nautra vota a chiamari, veni ccà, veni ccà. ‘Nsumma mi cunvincii, nu’ tantu pi iddha, ma picchì c’jerunu tutti dhi fimmini ca vo vistu prima. Sapiti ca ‘n pilu ri fimmina tira chiù assai ri centu voi? Unni c’jè pilu, c’jè cupetta ie pecciò m’avvicinai. Mi passi ri vulari, tantu mi ‘ntisi leggeru ca senza addunariminni mi truvai o latu ri iddha, ‘nto menzu a tutti dhi beddi figghi ca sunavunu ie ballavunu. Comu se mi stessi liggennu ‘nto pinseri si prisintò ricennu: iù, sugnu ironia, figghia diretta ri ranna fantasia, discendenti ‘nsemi a gnegnu, pinseru, riflessioni, ragiuni e mimoria, ro nobili ‘ntellettu, rialu ‘ranni a l’omini, ri chiddhu ca Criò ‘u munnu. Sugnu ccà mannata, ri “Chiddhu ca fu, ca jè, ca sempri sarà”, a rispunniri a tutti ‘i to dumanni ie pi luvariti tutti i curiosità. 86 Pi ‘n mumentu mi ‘ntisi pigghiatu re bummi, abbarulutu, cunfunnutu e pinsai: cu sugnu iù e cosa haja fattu pi miritarimi tantu, chista stà schizzannu? Iddha, ca mi liggeva ‘u pinseru, ripitiu: figghiu babbu, nu’ canci mai, babbu si ie babbu arresti. Nu’ jè ‘nu schezzu, si ccà ca po parrari cu mia, propriu picchì si, chiddhu ca si. Se nu’ fussutu babbu ie picciriddhu, nu’ putissutu jessiri ‘nta ‘sta zona riservata. Ccà può vèniri, cu jhavi tanticchia ri gnegnu, cu usa tutta ma mattri ie tuttu ma nannu bis, bis, u nobili intellettu. Iddhu va usatu bonu ie fa arrivari a tutti patti. Chi c’entru iù cu stu bis, bis, bis, pinsai, sempri picca l’haja usatu, chi jhavi chista? Mizzica! Ancora nu’ mi criri? Cuntinuò iddha: mu rici comu ti facisti, tutti ssi viaggi co pinseru, tuttu chiddhu ca scrivisti, tutti i sculturi co ligno, ie tuttu chiddhu ca facisti ‘nta vita? Jè’ tuttu meritu ri ma mattri ie di ma nannu, bis bis. Chi ti pareva, ca va statu farina ro saccu to? Ancora nu’ capisti, co ciriveddhu nu’ si musura a pisu e nu’ ti po ‘mmagginari, mancu ri luntanu unni si pò arrivari cu iddhu, ie a ‘rannizza ca po aviri. Iddhu, jè ‘na seriì ri nebbaturi, tanti cusuzzi nnichi nnichi collegati tra iddhi, cu tanti trasuti ie sciuti ca chianunu ie scinnunu ri l’una ie l’autra patti, ca travagghiunu tutti ‘nsemi senza ca ponu fari a menu, l’uni ri l’autri. ‘U Pattri Eternu ‘nto fari a iddhu, si superò. Ogni tuccatina, naschiata, va a scuppari unni sunu rigistrati tutti ‘i cosi ca vi passaru ravanti, compresi ‘i minchiati ca parunu ie chiddhi ca nu’ parunu. Iddhu, travagghia puru quannu rummiti ie a ogni situazioni cecca ‘nta zona giusta, chiddhu ca po sebbiri. Chiù c’jè, ie chiù trova, comu quannu si mettunu i soddi sutta o maruni pi risparmiari. Ma soru memoria jè a mastra pi chissu, ie a voti po capitari ca a spidditi o nunn’ a vuluti usari, ie nasciunu i vostri vai. Ha capitu picchì riciti, “ca a menti jè ‘n pilu ‘i capiddhu”? No pi vantari a ma nannu bis bis, ma iddhu jè ‘u prisirenti ro guvennu ‘i ‘ssu paisi. Ricevi ambasciati ie runa oddini a tutti pi falli funziunari. ‘U stissu Pattri Eternu, quannu ‘u vuliti truvari, jè dhocu. ‘U ciriveddhu, fa prestu a sfasari, peddiri coppa, abbarruliri, funniri. Jè a cosa chiù delicata ri l’omini. Sunu tanti chiddhi, ca vulennu siri lassati ‘n paci, si lassunu iri, straniannisi ro munno. Nun ci interessunu ‘i soddi, ‘u putiri, vistiti, machini, ie tutti ‘i sbenti ca ceccunu l’autri. Anchi se a sotti buttana ci manna, nu’ vonu nenti, vonu sulu jessiri lassati ‘n paci cu chiddhu ca pensunu, ie cu ‘e fantasii ca jhanu. Chissi sunu ‘i veri sani e pi nu’ falli ammacchiari, ‘i mittisturu ‘nte ghetti, ‘i matturiasturu, ‘i drogasturu ie malattrattasturu, po “beni” ri iddhi. ‘Ssi campi ‘i concentramentu i chiuristuru e ora, menu mali, sunu tutti fora. ‘U dannu jè, ca ora nu’ sapiti chiù se i veri pazzi sunu chiddhi ca prima ierunu rintra, o chiddhi ca ristasturu sempri fora.

Cumeddia Sarausana

di Antonio Randazzo

9 – continua