Politica

CUMEDDIA SARAUSANA: NEGLI ANNI 50 A SIRACUSA NON C’ERA LAVORO, MA LE REGOLE VENIVANO RISPETTATE

Riuddari ‘u passatu, viviri ‘u presenti e sunnari ‘u futuru. Purtroppu a Sarausa, ma nun sulu, ni manca ‘a memoria, o na ma scuddatu ‘u passatu. Tanti s’arriuddunu, ma fanu finta ri nu’ sapiri, ie ni riciunu tuttu ie ‘u cuntrariu.Quali iera ‘a situazioni a Sarausa ‘nta l’anni ’50 ie ’60?Allura chiamavumu Sarausa sulu ‘ u scogghiu, chiddha ca ora si chiama ortigia.Tanti nu’ sanu, picchì nu’ gnerunu ancora nati, ‘na pocu, si vriognunu, e, iautri sa chiantunu. Chiddhu ca mancava, proriu comu ora, iera ‘u travagghiu e pecciò, pi distrazioni, chianavumu e scinnevumo pa via del Littoriu e, tanti voti, ni fimmavunu ‘nte catini ro dramma antico e pi chissu tutti ‘i chiamavunu, “‘i picciotti r’ ‘e catini.Tanti ri niautri, ievumu a ghiucari o bigliardu, ‘nti “ran severino” – “culu ri tru-scia”, a via Roma, oppuru a calata o guvinnaturi, (via Amalfitania), ‘nti la spada. A voti n’assittavumu ravanti o cafè centrali, o, ‘nti Liistru, o “spiazzu”, comu chia-mavumu piazza Archimedi, oppuru ‘nto ‘mmennu, a ballari tra niautri, ‘nta sala ri ballu ri bottiglieri.’Nta stati, ‘nveci, o bagnu a mari, “o nettuno”, ‘nte barracchi, ca cunzava ran severino a “facci rispirata”, (Belvedere San Giacomo), co bigliettu a pagamentu, pi cu aveva i soddi, mentri niautri, ni nnì scinnevumu sutta a muragghia a Santa Cruci e, a natari, ievumu ‘u stissu e barracchi a farini ‘u bagnu cu l’autri. Cu stava ‘nta zona ro casteddhu, scinneva ra muragghia ra Tubba, o sutta o ristrit-tu, oppuru sutta o Casteddhu.C’era ri scegliri, anchi se ‘i fugnaturi re casi, scaricavunu direttamenti a mari. ‘A fugnatura comunali ri Sarausa, ‘nveci, iera tra ‘i scogghi longhi e ‘u Taliu.C’era macari “a spiagetta”, o latu ra capitanaria, unni puttavunu ‘i picciriddhi a farisi ‘u bagnu. Niautri chiù rannuzzi, ‘nveci, nu facemumu a marina. Cu maniava qualchi soddu, si pigghiava ‘u vapureddhu pi ghiri “o lido azzurro”, “o Sacramento”, oppuru a “pilaia.

Ra situazioni sanitaria, mancu a parrarini, se pinzamu ca ‘u depositu ra spazza-tura iera all’internu ri “forte san giovannello”, tra a “marinedda”, a passiata ro “taliu”, e ‘a “masciarrò”, ca prima chiamavumu, “mastrarua”, e, ora, si chiama Via Vittorio Veneto”. ‘I puvureddhi, a ‘ssi tempi, stavumu ‘nte casi a pianterrenu, umidi e sovraffollati, co rischiu ri malatii, specialmenti pi niautri picciriddhi.’I spazzini scupavunu tutti ‘i jonna, ma ‘i strati, specialmenti chiddhi stirrati ie senza pavimentazioni, nu’ gnerunu tantu puliti, a differenza ri chiddhi principali ro centru, a zona ro “chianu”, ” ro “spiazzu”, a “mastranza”, via “del littorio”, via”roma”, “piazza pancali” e ‘a marina. ‘Nta ‘na poesia scrissi; “pirocchia p’amici e cimici affamati”.Iera ‘nu divettimentu acchianari rarreri ‘nte carrozzi e farini puttari finu a quannu ‘u gnuri nu’ ni pigghiava a coppa ri zotta.

A ‘ssi tempi, jucavumu o bigliardinu, ‘nti “ran Paulinu”, c’aveva u locali a via Gar-gallu ri facci a tipografia. Finuta a scuola d’arti, travagghiava a restaurari mobili antichi cu “pippu malfa”,’nta putia c’aveva rintra o puttuni, ‘nto garaci ri facci all’ingressu ri “palazzu montalto”. Trasennu ‘nto palazzu, ‘nta l’androni, a destra, c’era ‘na beddha scala antica pi ac-chianari e piani ri supira unni ci stava ancora qualchi famigghia. A sinistra ri l’androni, c’era ‘n cuttigghiu, cu ‘na scala esterna ca puttava ‘nta ‘na casa affitta camere ra famigghia ri, “ninnellu”. Cu nunn’aveva travagghiu ammazzava ‘u tempu passiannu o spiazzu oppuri ju-cannu e catti ‘nta stanza rarreri o cafè Liistro Nautra cosa ierunu ‘i nobili “, ‘mpignati culturalmente”, ca facevunu ‘a stissa cosa ‘nto “cafè centrale”, oppuru, ‘nto circulu “pro patria”, o chianu, ‘nto “palazzo beneventano”Tra ‘n suspiru e l’autru, ‘na riciatata e ‘na spuppata ri ossa, cu abitava a pianterrenu sunnava ri jri a stari a patti ri supira.’I “cappiddazzi”, i surelli ca stavunu a via Minerva, ‘n facci all’anagrafi, spattevunu e poviri, specialmenti a vecchi e picciriddhi, broru ri favi, ri ciciri e fasola.’I miricini pi curari i malatii e ‘i visiti ‘nte dutturi, quasi sempri. ‘i pajavumu a cri-renza, oppuru cu subbizza, o travagghiulu, se si trattava di mastri o maistri, picchì tan-nu tanti nunn’avevumu ‘a “cassa mutua”.’ I fubbi vitiddhuni, ‘i gianfannenti, ‘i fallattutti, ‘i lattri e ‘i sautafossa, sa vo na riccutu co, ” ‘ntrallazzu” e, ‘a “borsa nera”, e, facevunu i cavallacci tannu comu fanu ora.’I figghi re ‘mpiegati c’avevunu ‘u stipendiu fissu cupiavunu ‘i nobili e si juncevunu-cu iddhi basta c’avevunu i soddi ‘nta sacchetta.’I “pipi ra taggia” ierunu ancora “addenti”e ancora chiù sapurusi, se cunzati cu”l’ova ri tunnu”, o “uridduzzu”, e, ‘i “frattagghi” ro “tunnu salatu”, pi cu su puteva pemmettiri.A ‘ssi tempi nostalgicamenti cantavumu, “è scritto un nome, un nome solo in fon-do al cuore, spaghetti al burro con formaggio e pomodoro, ma come far per dimenti-care, a “pasta asciutta” nun si po scuddari……….’I Suori Orsolini, avevunu ‘u lidu a “funnucu novu”, ie, ogni annu, ci u costruie-vumu niatri ra putia ri Piccione.

Stava chiurennu macari “u mulinu ri Cunigghiaru”, ca pi tant’anni, resi travag-ghiu a tanti sarausani facennu “farina e pasta”. Parrannu ro mulinu, ma fattu riuddari ‘u “Molu Sant’Antoniu”, cu tutti dhi ” va-guni merci ra ferrovia”, ca carricavunu e scarricavunu sacchi ri fummentu e farina.Quasi sempri, ‘u spiazzali jè banchini ro molu, jerunu chini ri sacchi taliati a vista re vaddia ri finanza. A voti, cocchi picciottu spinuliddhu, rinisceva a ghinchirisi ‘a pittirina ri farina ri qualchi saccu sfunnatu, e, scappari ri cussa. ‘I finanzeri, ogni tantu, n’acchiappavunu coccarunu, ma sennu picciriddhu, ci luvavunu a robba e ‘u lassavunu jri. ‘U spitali, tannu, iera ‘nta piazzetta ” San Rocco”, l’ex ” monastero delle cinque piaghe”, ora abbannunatu e sta carennu.

Qualchi annu prima, ci a vo statu ‘u referendum pa nova costituzioni, e, ‘i patti-ti, “blocco del popolo”, “scudo crociato”, “monarchia”, “uomo qualunque” e “fiamma tricolore”, si scannavunu tra iddhi, l’unu contra l’autru armati, ri paroli.Cremisini, ca prima iera “gerarca fascista”, pa so campagna elettorali spatteva scappi e borsi ri spisa, ma sa pigghiò ‘nta dhu postu e si nni iu all’argentina. Macari l’autri pattiti ie candidati facevunu a stissa cosa.’Nte chiesi, c’erunu ‘i “comitati elettorali”, pi fari vinciri a “democrazia cri-stiana”. Tra ‘na campagna elettorali ie l’autra, organizzavunu campionati ri calcio tra ‘i par-rocchi re “miracoli”, a ” ‘mmaculata, cu du squattri, una ‘ntistata a parrocchia, l’au tra a “freccia azzurra”, allinata ri “bartolo nizza”. C’erunu macari ‘u “contardo-ferrini” e “san cristoforo”A ‘ssi tempi, ‘i picciotti, jucavumu o palluni r’arreri ‘a posta”, e, ogni vota, i vad-dia municipali, “bracciante” ‘n testa, n’assicutavunu.’I scoli medii superiori ri tutta a provincia, facevunu ‘i “gare di atletica”, pi edu-cari e fari crisciri i picciotti e i futuri cittadini ro Statu ‘nta strata pa “democrazia” appena cunquistata.M’arrivoddu ca finalmenti, a scuola d’Arte, vinciu a gara ri cussa campestre, cu “de cicco”, ‘nta l’annu 1954/’55, ma finiu a schifiu, picchì ‘u solitu “gargallo”, riclamò e vinciu a tavulinu, picchì “de cicco”, era professionista già selezionatu pa “naziunali italiana”. A dhi tempi, fossi picchì ancora si pinzava ca mintalità fascista, ‘i reuli valevunu ancora, e, nun si canusceva ‘u buonismo ri ora. A scola, nu’ si schizzava, e, ‘i maistri, ierunu rigorosi, tanti voti esageravunu, e, ni castiavunu cu bacchettati ‘nte manu o n’assicutavunu fora o rarreri a lavagna. E scoli elementari novi ra via dei Gracchi, tutti a vo ma assaggiatu l’ugna ‘nta l’aric-chi, e, ‘a bacchetta, ro maistru siragusa, ‘nta l’anni 1947/’50. Macari a scuola d’arte nu’ si schizzava e ‘i genitori nu’ si ribellavunu comu ora picchì sapevunu ca sibbeva pi educari ‘i figghi. ‘U presidi, “ferruccio ferri”, iera ‘ncazzusu ie rigorosu.Gnornu, iù e i ma cumpagni, a vo ma sfasciatu ‘a potta ri l’ebanisteria, e ni resi tri ghionna ri suspinzioni.

Tannu, ‘a scola, educava, ‘nsemi a famigghia, e, ‘i maistri, facevunu ‘u misteri seriamenti.

Cumeddia Sarausana

di Antonio Randazzo

 7 – continua