Politica

CUMEDDIA SARAUSANA: L’ARTISTA E’ UN UOMO VERAMENTE LIBERO

Rep: Tutti sunu ‘nta stissa zona, macari ca operaru ‘n tempi diversi. Ogni opira, jè unica ie sula, assoluta, nu’ c’è scupiazzatura ca teni, cu ‘a scusa ri sturiari artisti ‘mputtanti. Ci sunu tanti ca cupiunu, scanciannu pi arti l’acqua frisca, l’aria fritta ie ‘mpacchiamenti. ‘U veru artista, nu’ sapi cupiari, mancu i cosi ca fici iddhu stissu ie quannu ci prova diventunu n’autra cosa, possibilmenti, n’autra geniali opira d’arti. Cett’uni riciunu ca jè rivisitazioni ri l’opira, omaggiu a dhu tali artista, ma picchì nu’ sa sgubbunu, ie, si levunu ‘i ccà ravanti, ‘nbbrugghiuni e parassiti, ca spacciunu pi arti certa didattica, ca ci vuoli pi ‘nsignarisi ‘n misteri, ma jè sulu sturiu ie nenti iautru. Fanu ‘na cosa ca piaci, ca fa miccatu, jè cuntinuunu a falla sfruttannu ‘u misteri ca canusciunu. Riciunu, ca l’arti e l’opira ca si fa nunn’ havi ‘u compitu ri ‘nsignari ie nunn’ha diri nenti, minchiati! ‘U sapiri, ‘a riflessioni, sa fari capiri all’autri, sennò l’artista chi penza a fari? Nunn’esisti chiù l’artista co cavallettu ie culuri ca ciccava ‘u soggettu ca vuleva pittari, picchì ora, c’è ‘a machina fotografica, e, cu chissa, jè facili cupiari ‘u disignu pi fari ‘n quattru. Chissu, jè commerciu e artigianatu, anchi se se ci voli p’anzignarisi ‘u misteri. Chista jè mancanza ri idei, forsi anchi pi causa ra panza china ca nu’ fa cicculari ‘u sangu ie nu’ smovi ‘u centu peddhi. Certi cosi ‘i chiamunu naturi morti, sunu iddhi ‘i motti ie, ‘a motti buttana ca nu’ si carrica! A propositu però, ti voju riri, ca nu’ c’è dubbiu ca sapiri fotografari jè na beddha cosa, e, a voti, ‘i fotografii ti fanu veniri ‘u pitittu ri sunnari dhi posti, ma nu’ si po spacciari pi chiddhu ca nu’ jè. A fotografia jè sempri ‘n misteri, comu o falignami, o meccanicu, l’ebanista o ‘u firraru, ie, se propriu ‘a vulemu chiamari arti, jè ‘na cosa a se stanti, ie, nu’ si pò cunfunniri, o ammiscari cu l’arti tradizionali, ca sunu pittura, scultura ie poetica. Nu’ ci pò ghiessiri ‘n confrontu mancu tra st’arti, picchi ‘a pittura, nu’ jè scultura, ie viceversa, macari ca tuttu rui ponu aviri ‘na parti poetica, nu’ sunu poesii o romanzi ca si ponu cunfruntari tra idddhi. ‘A fotografia, tra l’autru, jè n’assassina c’ammazza i cosi vivi luvannici ‘u muvimentu. Comu si pò tramannari ‘na cosa motta? 130 I fotografii, sebbunu a fissari ‘i mumenti ra vita re cosi ie ri l’omini, pi farivi riuddari mumenti passati ra vostra famigghia. Nu’ ponu tramannari ‘u ciatu, ‘u pinseru, l’anima, comu ‘n quattru, ‘na scultura, ‘n libru o ‘na poesia, l’arti ti rissi ca jè n’autra cosa. Mizzica! ironia, ci rissi iù, ti sta propria sparannu a chiappara! Cu ti punciu, ti scuncicai iù? Ha fattu ‘n riscussu accussì ‘ntelligenti, ca parevutu tutta ta nannu bis bis. A musa ripigghiò, ricennimi, nunn’ancuminciari a sfuttirimi, ca ancora nun’haja finutu, anzi, mentri ci sugnu, n’apprufittu, picchì ‘stu riscussu javi ri tantu tempu co vuleva fari. Stavumu parrannu ri fotografia, ie, ti voju fari capiri bonu facenniti n’esempiu facili facili macari pi tia. Chiama ‘u megghiu fotografu ro munnu ie dicci ri fotografari ‘u to o ‘u so pinseru, tu chi rici ca ‘u pò fari? Iddhu pò fotografari cosi ca esistunu, ca ponu jessiri ripigghiati ri l’obiettivu oppuru pò fari ‘n “collage” ri tanti immagini esistenti, anchi a disegnu, ma ‘nu’ pò mai fissari ‘a cosa volatili ca jè ‘u pinseru, comu ‘nveci fa ‘u pitturi, ‘u sculturi ie ‘u poeta cu ‘ i pennelli, cu’e sgubbii ie ca pinna. Chisti, fanu chiddhu ca vonu, ie, virunu chiddhu ca nun’esisti pi l’autri, e, senza condizionamenti, ‘u fissunu ‘nta tila, ‘nta carta, ie, ‘nto materiali ca usunu pa scultura, facennu riviviri l’immagini anchi pi l’autri. Mentri ci sugnu, ti voju riri, ca ‘a scultura jè l’arti ro luvari, mentri chiddha ro mettiri si chiama plastica. T’hagghiu pricisatu, picchì a propositu, c’è ‘na mistificazioni ri cu nu’ sapi chi significa usari mazza, scappeddhi, sgubbii, ie, sapi usari, sulu stecchi o i irita re manu. ‘U stissu riscusso ra fotografia vali macari pa televisioni, anchi se ‘nta chista c’è ‘u movimentu, ma ca telecamera, si ponu ripigghiari sulu cosi ca esistunu. Nun parramu poi ro compiuter, ma chissu ‘u capisci macari tu senza bisognu ca tu spiegu ca jè n’autru ‘nquacchiu. Prova cu chissu a fari ‘a copia ri n’opira già esistenti ie viri ca ta fa perfetta, ma unn’jè l’anima ri l’artista ca fici l’originali? Propriu ‘nta ssa zona semu ‘nto limbu, neutri, nè pisci nè canni ie, cu fa ‘ssi cosi, jè ‘n purgatoriu. ‘A chiamunu, arte grafica, ma quali arti se basta ‘na machina ca fa tutti ‘i così, basta 131 ammaccari ‘nu buttuni! Cara ironia, se t’avissutu pututu viriri ‘nto specchiu o avissima registratu chiddhu ca rittu, t’arricriassutu a riviviri ‘a scenza ca dimustrasti. Ha statu sgricciusa comu ‘n sufuni, pungenti ie umoristica, propriu a vera ironia, ri nomu ie ri fattu. Si viri ca a viaggiatu, resta tra niautri, ca visitatu ‘a galleria civica o a taliatu chi passa ‘u cunventu a Sarausa? Ora, però, macari tu si sgricciusu, mi rissi iddha, continuannu. Si ‘n citrolu, nnù viristi macari tu ie sintisti ‘u ciauru ri “bisinissi”. Tutti ‘u ‘ntisunu, compresi i pattrozzi ca iappunu l’idea. ‘U soddu, jè soddu caru miu, jè propria ‘u distaccu ro soddu ca fa u veru artista, ca puru a campari, ma iddhu, finisci ri jessiri artista, quannu prima r’ancuminciari ‘na cosa penza, a quanti soddi pò varagnari facennu chiddhu ca sta facennu. ‘U veru artista nunn’havi condizionamenti, in teoria jè unu ri l’omini chiù libiri ‘nta ‘ssu munnu, propria quannu fa chiddhu ca voli senza ‘nteressi. Iddhu, quasi quasi, jè l’omunu chiù antidemocraticu e egoista ca chiù assai nun si pò. Nunn’esisti iautru ca iddhu, ie chiddhu ca fa. A voti, re so manu, n’esciunu cosi ca mancu iddhu sapi ri unni ‘i pigghiò, chissù picchì, ‘nto fari esperimenti, nu’ si nn’adduna ca c’è ‘a manu ri Diu, ca co so Spiritu, trasmetti all’autri ‘a so volontà. A voti, jè sapituri, ie, a voti, scognitu, ma diventa comu l’agiografo pa bibbia. ‘U sai ironia ca chista nu’ na sapeva, ci rissi iù, jè ‘n cunfortu sapiri ca tanti uomini, ponu jessiri profeti, ma va passu ca nu’ nnì vinevunu chiù. Avissama stari attenti a chiddhu ca viremu fari a cetti artisti. Ora femmiti macari tu, mi rissi iddha, viviti anticchia ri iacqua ca ri quantu parrai sugnu propria spumpata. Mentri ironia mi stava ricennu accussi, mi passi ri sentiri ‘na vuci ri fimmina ca mi chiamava pi nomu. Mi girai ie nu’ visti a nuddhu, ma ‘a vuci cuntinuava a diri: ‘ntoniu ‘ntoniu, finiscila cu ssi manu! Chiù dha, c’erunu ‘i soliti ca ballavunu ie sunavunu, ma nuddhu ri chissi ca parrava. Mi vippi l’acqua ra solita buttigghia ie ironia, ricuminciò, l’arti, si tramanna nall’opira, ie, nu’ pò ghiessiri pigghia ie ghetta, comu ‘nta televisioni o ‘nta installazioni. Chissi, foru ammintati pi genti cu picca ciriveddhu. ‘Nta l’opira, c’è ‘n messaggiu 132 cuntinuu ca ti fa riflettiri.

Cumeddia Sarausana

Antonio Randazzo

16 continua